A murit fostul mare handbalist sălăjean Ştefan Birtalan. Multiplu campion mondial şi olimpic 

“Ne-a părăsit un Uriaş! Drum lin, Ştefan Birtalan! Ştefan Birtalan (75 de ani), dublu campion mondial şi cel mai bun handbalist al lumii în 1974, 1976 şi 1977, a încetat din viaţă, astăzi, în jurul orei 6:00. Vicecampionul olimpic de la Montreal, din 1976, era internat la Spitalul Fundeni de câtva timp. Unul dintre cei mai valoroşi handbalişti ai României a făcut carieră la Steaua. A câştigat 12 titluri de campion, dar şi Cupa Campionilor Europeni în 1977. A jucat 14 ani fără întrerupere la echipa naţională, adunând 231 de meciuri. Fostul inter stânga a marcat 993 de goluri, fiind pe locul 3 în clasamentul all-time, după Vasile Stângă (1.414) şi Robert Licu (1.054). (…) Nea Bibi nu mai e! Dar va rămâne veşnic în amintirea noastră drept ‘tunarul’ Europei, handbalistul care rupea plasele porţilor adverse. Va rămâne zâmbetul său cald, vorba sa domoală de ardelean, glumele sale fine. Clubul Steaua este alături de familia sa în aceste clipe grele. Dumnezeu să-l ierte!”, au scris reprezentanţii CSA Steaua pe pagina oficială de Facebook.

* * *

Dublu campion mondial şi vicecampion olimpic, handbalistul Ştefan “Bibi” Birtalan s-a născut la 25 septembrie 1948 la Zalău, judeţul Sălaj, arată site-ul Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, www.cosr.ro. În liceu, a practicat handbalul, voleiul, baschetul şi atletismul. La 16  ani, a debutat în echipa de handbal Rapid CFR Jibou, evoluând în Campionatul Regional Cluj, arată sursa citată.

A fost legitimat la echipa de handbal Minerul Baia Mare (1967-1969).

În 1970, a devenit titular al echipei de handbal a Clubului Steaua Bucureşti, unde a jucat până în 1985. Bine dotat din punct de vedere fizic şi stăpân al unei tehnici perfecţionate, devine “tunarul” echipei, remarcându-se, ani de-a rândul, ca golgeter al Campionatului Naţional, notează “Enciclopedia educaţiei fizice şi sportului din România” (Ed. Măiastra, ediţia a II-a, 2015).

Asemenea colegilor de generaţie, deţinea un palmares strălucitor. A fost campion mondial cu echipa României în 1970, la Paris, precum şi în 1974, la Berlin, în fosta RDG. La Campionatul Mondial din 1974, Ştefan Birtalan a fost golgeterul competiţiei, cu nu mai puţin de 43 de reuşite.

La Jocurile Olimpice de vară din 1972 de la München, a fost medaliat cu bronz. A devenit vice-campion olimpic la Jocurile Olimpice de vară din 1976 de la Montreal, atunci când a fost şi golgeterul competiţiei, cu 32 de goluri înscrise. În 1980, a participat la o a treia ediţie a Jocurilor Olimpice, la Moscova, obţinând, alături de echipă, medalia de bronz şi reuşind 23 de goluri. În 1973 şi 1975, a fost campion universitar alături de echipa de handbal a României.

A devenit câştigător al Cupei Campionilor Europeni cu echipa Steaua Bucureşti, în anul 1977. A fost campion al României, cu echipa militară, de 12 ori, în anii 1971, 1972, 1973, 1974, 1975, 1976, 1977, 1979, 1980, 1981, 1984, 1985. A câştigat Cupa României la handbal în anii 1981 şi 1985.

Timp de 12 ani, a fost considerat unul dintre cei mai eficienţi jucători de handbal ai lumii, având la activ peste o mie de goluri înscrise, arată enciclopedia citată. A fost declarat Jucătorul Anului de către Federaţia Internaţională de Handbal în anii 1974, 1976 şi 1977, ani în care a câştigat şi titlul de cel mai bun sportiv român. Deţine un record fabulos de 34 de goluri înscrise într-o partidă, atunci când era legitimat la formaţia italiană Polisportiva Folonica, echipă la care evoluase înainte şi Cristian Gaţu.

După retragerea din activitatea competiţională, a început cariera de antrenor în Italia. La întoarcerea în România, a fost secundul lui Radu Voina la echipa Steaua, în paralel pregătind naţionala masculină de handbal – tineret. Din 1991 până în 1994, a fost antrenor principal la Steaua, arată site-ul COSR.

În 1994, a plecat în Qatar, unde a fost antrenorul coordonator al tuturor echipelor naţionale de handbal ale acestei ţări.

În 1999, a revenit în ţară unde, până în 2002, a fost antrenor principal la Steaua. Ca antrenor, a câştigat cu Steaua Bucureşti campionatul naţional în anii 1987, 1988, 1989, 1990, 2000, 2001. În anii 1990, 2000 şi 2001, echipa pe care a antrenat-o a cucerit Cupa României.

În 2002, a renunţat la antrenorat, din cauza unor probleme de sănătate. A fost cooptat în staff-ul de conducere al secţiei de handbal a Stelei, din 2002 până în 2008.

În 1974, a primit titlul de Maestru Emerit al Sportului. În anul 2000, a fost distins cu Medalia Naţională “Serviciul Credincios” clasa I.

În 28 decembrie 2009, Ştefan Birtalan a devenit membru în Consiliul de Administraţie al Federaţiei Române de Handbal. În septembrie 2012, a fost invitat de onoare al evenimentului de promovare a echipei de handbal a Universităţii Suceava, primind, cu acest prilej, o plachetă pentru întreaga activitate în slujba handbalului românesc. În 2014, a primit titlul de membru de onoare al Federaţiei Române de Handbal.

În 2008, comentatorul sportiv şi scriitorul Ilie Dobre a publicat cartea “Ştefan Birtalan: ‘Tunarul’ de pe semicercuri”, dedicată carierei marelui handbalist român.