”Pentru mine, karate-ul este un stil de viață, este focul din viața mea. Cu atât mai mult că pot împărți acest lucru cu dragostea vieții mele, Cristian Duță. Lucrul ăsta ne împlinește, ne aduce foarte multă fericire, atât pe tatami, cât și acasă” – Alice Duță.
Am folosit ca și motto ceea ce mi-a spus Alice pentru că, de fapt, aici, la Terra Kid Zalău, legăturile care se creează între elevi și antrenor sînt legate nu doar de partea sportivă. Aici, la Terra Kid Zalău, Cristi Duță e nu doar sensei, centura neagră 3 DAN, declarat antrenorul anului 2023, maestru emerit al sportului, multiplu campion mondial, european și național. Cristi e ceea ce se cheamă ”mentor”. În adevăratul sens al cuvântului. Pentru că mentor e cel care reușește să creeze o legătură afectivă între el și ceilalți, cel care reușește să îi strângă pe ceilalți în jurul lui nu prin poziția lui ca sensei, ci, în primul rând, ca om. Și atunci, cu aura asta sufletească deosebită pe care o regăsești la Terra Kid Zalău, fie că e aici, în Sălaj, ori în Ploiești sau Craiova (da, Terra Kid e un club mare, ei reprezintă cam 70 la sută din lotul național al României), nu ai cum tu, ca elev, ca sportiv, să nu crești și să devii campion. Pentru că există acel ingredient care, pe lângă munca asiduă, transformă un copil, într-un Om, într-un campion: legătura de suflet.
Am participat și eu, timp de câteva ore, la antrenamentul de karate de la clubul Terra Kid Zalău. Am vrut, inițial, să aflu mai multe despre partea sportivă, clubul Terra Kid urmând să participe la Cupa Mondială intercluburi din Polonia (un fel de champions league, dar nu la fotbal, ci la karate tradițional). Acolo unde sînt invitați cei mai buni. Iar clubul Terra Kid Zalău e cel mai bun. Nu doar din România, ci chiar și din Europa, și e printre cele mai puternice cluburi din lume, prin prisma rezultatelor.
Am vorbit, înainte să înceapă antrenamentul, și despre cupă, rezultate, cantonamente, sportivi, club, medalii. Am vorbit, stând față în față cu Cristi, de o parte și de alta a mesei din sala-bucătărie a clubului, despre partea competițională.
L-am întrebat cum poate să se concentreze, în timpul unei competiții, atât pe partea lui, ca și concurent, dar și ca antrenor al celor care sînt pe tatami, în probe diferite, în același timp. Mi-a răspuns în felul lui, calm, inteligent, modest, profesionist. Apoi Alice, care ni s-a alăturat discuției, a completat:
– Lasă-mă să spun eu. Cristi are o foarte mare capacitate de concentrare și de a distribui energia, atât pentru el, cât și pentru ceilalți. Și, ca să dau un exemplu concret, eu, când am intrat pe tatami cu fetele, la echipă, la campionatul european din Portugalia, el a oprit proba. Pentru că avea, în același timp, kata sincron. A venit la noi la suprafață, ne-a mobilizat (adică a țipat puțin), apoi s-a dus și-a făcut proba lui și a luat medalia de aur.
Da, atunci când intră în sala de competiție, atitudinea lui e una profesionistă, de antrenor, de mentor. Cel care le arată elevilor lui, prin cuvinte, gesturi sau fie chiar și doar prin atitudine, ce să facă. Iar rezultatele acestora sînt pe măsură. La competiții, e acel sensei căruia nu poți decât să îi arăți respect. Însă odată ieșit de acolo, e Cristi – omul, prietenul, soțul.
După ce a început antrenamentul cu cei mici, am rămas cu părinții care veniseră cu copiii la antrenament din diferite diferite zone ale județului. Și, împreună cu noi, Remus Clițan, președintele clubului cu cei mai mulți campioni din țară. Și, ascultându-i, privindu-i cum pregătesc ceva de mâncare, cum sar toți când unul din copii a venit acolo, după o mică accidentare la antrenament, mi-am dat seama că clubul ăsta – Terra Kid Zalău – e, în primul rând, o familie. O familie mare, în care fiecare membru e acolo pentru ceilalți, atunci când e nevoie. Unii părinți, chiar dacă nu participă și copilul lor la un campionat, ei sînt acolo, merg și ei în deplasare, pentru a-i încuraja pe ceilalți, să le fie aproape.
Acuma, despre Remus aș tot putea vorbi. Și pentru că e ca un părinte pentru toți de acolo. Și pentru că ar face orice ca să le fie bine celor din jurul lui. Și pentru că, de mulți, mulți ani se zbate ca să țină Terra Kid acolo unde a ajuns, printre cele mai puternice cluburi din lume. Însă mai e ceva: acea legătură sufletească atât de evidentă la clubul ăsta. Și se vede asta prin felul în care vorbește, prin felul în care te privește, atunci când vorbește despre asta. Și îți dai seama că toate acele mulțumiri pe care i le adresează sportivii, antrenorul, după fiecare competiție, sînt pe bune, vin din suflet. Remus Clițan e cel care face ca Terra Kid să fie, pentru mulți, acasă. Și e mare lucru asta. E mare lucru să nu obosești să bați la uși ca să le oferi membrilor clubului condiții cât mai bune pentru antrenament, pentru deplasări, pentru participarea la competiții. Iar atunci când nu primești, să dai de la tine. De ce? Pentru că îi pasă.
– Du-te, Călin, și întreabă-i pe copii cum stau cu notele la școală.
– Dar de ce să îi întreb? E așa de important?
– E foarte important. Dacă nu au note bune, nu au ce căuta la antrenamente. Și toți au note bune.
– Da’ de unde știi?
– Mă duc mai tot timpul la școlile lor și vorbesc cu profesorii. Toți sînt copii buni.
Ăsta e Remus. Un părinte pentru toți care vin la club. Un prieten pentru toți cei care vin aici. Și atunci, cum să nu ai rezultate?
M-am dus, într-o mică pauză, la copiii așezați pe tatami. Nu ca să îi întreb despre note. A fost suficient ce mi-a spus Remus. Am fost ca să îi cunosc.
De o parte erau sportivii, așezați pe tatami. De cealaltă parte, Cristi – antrenorul, mentorul, omul.
Am făcut cunoștință cu cei de acolo, cei mai mici, pe care îi întâlneam pentru prima dată. Ba am și vorbit cu ei, așa, prietenește. I-am întrebat una, alta, dacă le place, dacă nu li se pare greu, chestii simple, de spart gheața atunci când habar nu ai ce să zici.
M-am oprit, pe rând, în fața fiecăruia, de la veteranii Alice, Cătălin, Luca și Dragoș, la cei care au venit la club de mai puțin timp, din Gâlgău Almașului, Inău, Jibou, Hida etc.: Varga, Irina Izabela, Claudiu Damian, Roberto Alexandru, Dragoș Giulio, Ema Maria, Feri, Adrian, Ștefan, Medeea, Jana Iris, Rodica Cristina, Adriana și cei mai mici dintre ei, 4 și 5 ani, Alexandru și Elias.
Ce mi-au spus? Că le place; la început a fost greu, dar acum e frumos; părinții au vrut să vin eu la karate și am decis să-i dau o șansă; mi se pare foarte frumos, mai ales cu antrenorul meu Cristi; antrenamentele sînt intense, dar plăcute; antrenamentele sînt faine, mai ales că Cristi e cel mai bun antrenor, și mă bucur că e antrenorul meu.
M-am întors, de câteva ori, înspre Cristi. Felul în care îi privea pe cei din fața lui spunea totul despre legătura sufletească care îmbracă clubul ăsta numit Terra Kid Zalău. Și, chiar dacă doar în sinea mea, m-am aplecat cu respect în fața lui.
Da, aici, la Zalău, în ceea ce a fost cândva un fost punct termic, o ruină, acum e o sală de antrenament unde se cresc campioni. Aici, la Zalău, Clubul Terra Kid e, în primul rând, o familie.