FOTO. Dialog de la om la om. Un jucător de şah care gândeşte mutările viitoare decisive pentru Zalău

Cristian Claudiu Bîrsan. Dius, cum îi spun propiaţii. Ascultă cu palmele încrucişate întrebările care îi sunt adresate, îşi încruntă puţin fruntea şi răspunde cu calm, cântărind cu grijă fiecare cuvânt căruia îi dă drumul, ca unei mutări de şah, sportul minţii, de care este îndrăgostit. De altfel, echilibrul său este dat, poate, şi de zodia balanţei, sub semnul căreia s-a născut, în urmă cu 47 de ani. Oricum, spune că nu ştie să fi făcut greşeli majore în viaţa sa, şi asta tocmai pentru că este echilibrat şi îşi cântăreşte până la cele mai mici detalii lucrurile pe care le face.

Născut, crescut şi format în Zalău

Dar cine este Claudiu Bîrsan?
Un om născut, crescut şi format în Zalău, un pasionat de şah şi de lectură. Are o bibliotecă de peste 2.000 de cărţi şi citeşte zilnic. Ba are şi un blog de lectură, https://bibliotecaluidius.com/, a fost olimpic naţional la limba şi literatura română, iar pe judeţ a obţinut premii la olimpiadele de literatură, geografie, istorie etc.

Este bine pregătit în domeniul administraţiei, pe care o practică de mulţi ani, în diferite funcţii publice, şi este bine pus la punct cu toate legile care apar în domeniul respectiv. Este şi o fire foarte calculată, meticuloasă, iar rigurozitatea i se trage în special de la dreptul pe care l-a absolvit şi pe care l-a practicat.

A făcut dreptul, a fost printre primii, a intrat al 21-lea din 1.400 de candidaţi. Spune că mai ales dreptul, dar şi activitatea din administraţie i-au sistematizat modul de gândire. Deşi pare rece, distant, foarte calculat şi organizat, a lăsat şi lasă loc în viaţa lui şi laturii sale sensibile. Pe lângă pasiunea pentru literatură, sensibilitatea sa reiese şi din modul în care se comportă cu cele două animăluţe pe care le are, câinele Mailo şi pisica Mica. Iar ele parcă îi dau dreptate.

Zălăuan pur sânge cu rădăcini în satul sălăjean

Deşi este zălăuan pur sânge, rădăcinile sale vin din satul sălăjean, pe care îl iubeşte cel puţin la fel de mult ca pe oraşul natal.

“Prinţii mei sunt născuţi la ţară amândoi, tata, Dumnezeu să-l ierte, a murit în 2021, şi copilăria mi-am petrecut-o tot la ţară, în satul bunicilor mei, Deleni, comuna Dobrin, satul din care se trage pe linie paternă Corneliu Coposu”, explică Dius.

“Vacanţele le-am petrecut acolo, înainte de revoluţie şi câţiva ani după revoluţie am şi lucrat acolo, împreună cu bunicii, am avut animale, cai, vaci, oi, am fost la coasă, sapă, de toate am făcut la ţară. Am avut norocul să-mi cunosc şi străbunicii. Sărbătorile frumoase de acolo, Crăciunul, Paştile… Era o atmosferă care îţi aduce aminte de satul de altădată.

Părinţii mei au fost omeni simpli, dar şi-au dorit foarte mult să învăţăm, şi eu, şi soră-mea, şi ne-au îndreptat paşii spre cunoaştre, spre carte. Cred că şi-au dorit mai mult ca orice lucrul acesta. Îmi amintesc că, atunci când eram în clasa a V-a, la Şcoala generală 4, în Porolissum, eu am luat premiul I la olimpiada pe judeţ la limba română, iar soră-mea, în acelaşi an, în clsa a IV-a, premiul I la olimpiada de matematică pe judeţ. Părinţii au fost foarte fericiţi.

Eu am fost şi olimpic la limba şi literatura română la faza pe ţară, iar pe judeţ am luat premii în mai mulţi ani, la diferite discipline, istorie, geografie.

Am ajuns să-mi fac şi blog de lecturi. Citesc zilnic, nu pot să-mi închipui cum poţi să trăieşti fără să citeşti. În noiembrie 2022, mi-am făcut blog de lecturi în care-mi scriu propriile-mi recenzii.

Deşi am fost la uman şi am cititi tot timpul, mi-am dat seama, în urmă cu câţiva ani, că am lacune destul de mari, pentru că nu citisem clasicii greci, clasicii romani şi am început un plan de lectură în ordine cronologică. Am citit clasicii greci, clasicii romani, apoi am ajuns la poeţii persani, am recitit “O mie şi una de nopți”. Le-am luat în ordine. Acum citesc Shakespeare şi Divina Comedie a lui Dante”, mai spune Claudiu Bîrsan.

În administraţie e ca în şah, trebuie să gândeşti foarte bine mutările pe termen scurt, mediu şi lung

Deşi Claudiu Bîrsan este candidat la funcţia de primar al municipiului Zalău, am evitat discuţiile pe teme politice şi administrative şi am preferat să-l cunoaştem mai bine ca simplu om, ca locuitor al Zalăului…

Rep: Cine este, de fapt, Claudiu Bârsan?

Claudiu Bîrsan: Sunt născut în Zalău, crescut în Zalău şi locuiesc în Zalău practic dintotdeauna, cu excepţia a 4 ani, când am făcut facultatea la Cluj, dar şi atunci eram în vacanţe la Zalău. Sunt căsătorit, am 3 copii. De profesie sunt jurist şi de când am terminat facultatea, în 2000, muncesc în Zalău. Undeva la 15 ani am lucrat în mediul privat pentru diferite firme, am fost consilier juridic

În paralel am fost şi consilier local la Zalău, am avut 4 mandate consecutive de consilier local. Pentru scurte perioada am fost subprefect, viceprimar, preşedinte al Casei de Asigurări de Sănătate şi acum, de 4 ani, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Sălaj.

Rep: Aveţi multă experienţă administrativă. Din acest punct de vedere, dar mai ales ca simplu locuitor al oraşului, cum vedeţi un primar al Zalăului, cum credeţi că ar trebui să fie?

Claudiu Bîrsan: Cred că un primar, deşi pare un lucru comun, ar trebui să fie un bun gospodar, să fie un om din comunitatea respectivă, care să ştie problemele comunităţii, să empatizeze foarte bine cu oamenii şi să fie zi de zi cu comunitatea respectivă, pentru a vedea dinamica acelei comunităţi şi modul în care poate găsi soluţii la problemele comunităţii. Să fie, în acelaşi timp, un om cu viziune, să vadă din timp încotro se îndreaptă lucrurile. Sigur, din bugetul local cred că nicio primărie din ţara asta nu poate face foarte multe, ne bazăm pe fonduri europene şi aici trebuie să fie un pic proactiv, adică să intuieşti un pic din timp sau să ai informaţiile asupra axelor de finanţare care se deschid şi să ai proiecte pregătite şi mature pentru a le depune spre finanţare.

Sigur că în Zalău sunt probleme mari care nu sunt rezolvate la momentul acesta şi o problemă foarte gravă este cea a parcărilor, pentru că, după mine, s-a făcut foarte puţin. E problema gospodăririi publice, a curăţeniei, pur şi simplu, în oraş, pentru că dacă trecem un pic de centru, ne lovim de problemele astea, de spaţii verzi necosite, neîntreţinute, de cartiere care nu-s foarte curate. Altă problemă importantă e cea a traficului, pentru că vedem că la ore de vârf oraşul şi intrările/ieşirile sunt sufocate şi aici trebuie găsite soluţii, nu ştiu…, avem bulevardul, acelaşi bulevard pe care circulăm de ani de zile… Trebuie găsite şi de fapt există posibilităţi de a face două axe de mobilitate urbană, paralele cu bulevardul, una pe partea dreapta, una pe partea stângă, să poţi să ajungi din centru la gară, şi, în acelaşi timp, trebuie găsită o soluţie, împreună cu comuna Crişeni, de deviere a traficului printr-o continuare a centurii care s-a făcut. Adică, eu văd, cum se face centura, al doilea tronson, pe strada Kosuth, Fabricii se poate face un coridor de mobilitate urbană, care să iasă undeva pe strada Depozitelor, aproape de pasarelă, iar de acolo trebuie, împreună cu comuna Crişeni, găsită o soluţie pentru construirea unei şosele de centură, care să te scoată în celălalt capăt al Crişeniului şi atunci se decongestionează traficul pe pasarela respectivă.

Eu zic că problemele acestea legate de infrastructură edilitară, de trafic, inclusiv parcările, cred că sunt problemele cele mai importante cu care se confruntă oraşul nostru şi văd că oraşle din jurul nostru -Oradea, Cluj, dar şi oraşele mai mici- au reuşit să facă paşi mult mai în faţă decât am făcut noi.

Rep: Vedeţi Zalăul un fel de satelit -cum cred că e deja- al Clujului?

CB: Sigur că Zalăul e un satelit al Clujului deoarece Clujul atrage ca un magnet, e oraş universitar, medical etc. O perioadă, cred că şi acum, sunt destui care merg la mall-urile din Cluj, deşi din punctul acesta de vedere am recuperat şi noi. Nu e neapărat un lucru rău să fii în proximitatea unor poli urbani, de genul Cluj sau Oradea, dar trebuie să ne gândim cum reuşim să valorificăm lucrul acesta. Adică, vedem că un oraş precum e Clujul e supraîncălzit în momentul acesta şi toată lumea vorbeşte despre asta. Supraîncălzit înseamnă că sunt probleme legate de preţurile locuinţelor, sunt probleme legate de locuri de parcare, trafic … şi noi ar trebui să profităm de asta, pentru că Zalăul a rămas încă un oraş liniştit şi cred că putem atrage oameni interesaţi să locuiască aici, mai ales dacă se face autostrada. Distanţa devine mai uşor de parcurs şi eu cred că Zalăul poate oferi locuri de muncă din ce în ce mai bine plătite. Noi, la Consiliul Județean, suntem aproape de finalizarea unui studiu de fezabilitate referitor la parcul industrial, terenul l-am achiziţionat, peste 30 de hectare, şi cu siguranţă va fi finanţat pe fonduri europene. Eu cred că o să fie tentant pentru firmele care vin.

Apropo de faptul că îmi place şahul, cred că în administraţie e ca în şah, adică trebuie să gândeşti foarte bine mutările pe termen mediu, pe termen lung, pe termen scurt evident. Piesele de şah sunt practic ca resursele pe care le ai tu într-o comunitate şi pe care trebuie să le faci pe toate să lucreze în scopul comun al comunităţii. Cred că jocul de şah este destul de asemănător cu ceea ce ar trebui să faci ca primar, ca administrator al unei comunităţi.

Rep: Care ar fi cele mai mari bucurii din viaţa de până acum ale lui Claudiu Bîrsan, pe de o parte, iar pe de altă parte, amintirile cele mai neplăcute?

CB: Nu am amintiri neplăcute legate de activitatea pe care am avut-o, pentru că întotdeauna mi-am calculat ce fac. Sigur că, din 2021, am o amintire neplăcută legată de decesul tatălui meu şi din 2022 am o amintire neplăcută legată de viaţa publică, a fost decesul fostului subprefect Virgil Ţurcaş, pentru că eram împreună la o activitate şi a fost un accident care ne-a marcat foarte mult pe cei care eram acolo. Ni se putea întâmpla fiecăruia şi e destul de greu să înţelegi de ce se întâmplă unuia şi nu altuia. Sau de ce se întâmplă, pur şi simplu, pentru că a fost un accident absurd, care nu poate fi explicat.

Rep: De tatăl dumneavoastră eraţi apropiat?

CB: Da! Sunt o persoană destul de conservatoare, ca să spun așa, şi am fost ataşat de el, aşa cum am fost ataşat şi de străbunicii şi bunicii mei, de părinţi.

Rep: Sunteţi o fire sensibilă?

CB: Da. Probabil tot din cauza pasiunii pentru disciplinele umaniste. Sau poate că pasiunea pentru ele se datorează sensibilităţii. Citesc foarte multă poezie, pe blogul meu de lectură am şi o rubrică “poemul săptămânii” şi, ca să selectez o poezie sau un autor, citesc zeci de poezii.

Rep: Aţi putea să ne spuneţi acum o strofă sau o poezie?

CB: Pot să zic mai multe, dar, referitor la ce am vorbit despre tata, de exemplu, şi legat de faptul că în 9 mai a fost aniversarea poetului Lucian Blaga, are o poezie în care spune aşa:
“Coboara-n lut părinţii, rând pe rând/ în timp ce-n noi mai cresc grădinile./ Ei vor să fie rădăcinile,/ prin cari ne prelungim pe sub pământ.
Se-ntind domol părinţii pe subt pietre,/ în timp ce în lumini mai adăstam,/ în timp ce fericiri ne-mprumutam/ şi suferinţi şi apa vie pe la vetre”.

Dacă mă refer la cele mai plăcute amintiri, în plan personal sigur că sunt cele referitoare la familia mea, la copiii mei, care au Cătălina 17 ani, Octavia 15 şi Paul 13 ani. Probabil că orice părinte simte asta şi te strădui să-i înzestrezi din punct de vedere spiritual, în primul rând, cât mai bine şi să te gândeşti la un viitor cât mai bun pentru ei.

Nu pot să spun că am lucruri pe care să le regret

Rep: Păreţi foarte sigur pe dumneavoastră, foarte precis şi calculat. Greşeli aţi făcut în viaţă?

CB: Cu siguranţă că am făcut, dar nu aş putea să spun acum o greşeală în ceea ce priveşte cariera sau modul în care mi-am gestionat viaţa. Nu aş putea să spun o greşeală mare. Acum, fiind jurist, fiind şi în zodia balanţei, probabil că mi se trage de aici faptul că obişnuiesc să cântăresc foarte mult lucrurile şi, când iau decizii, sunt destul de bine -zic eu- gândite, atât cât se poate la momentul respectiv. Din acest motiv, nu pot să spun că am lucruri pe care să le regret.

În loc de încheiere, redăm citatul pe care Claudiu Bîrsan îl are pe blogul său de lectură: “Eu mi-am imaginat întotdeauna paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră că ar fi o grădină, alții și-l pot închipui ca un palat, eu mi l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă și aici mă aflam eu” (Jorge Luis Borges). Similar, pentru că mai este puţin până la alegeri, putem să facem fiecare un exerciţiu de imaginaţie despre cum am vrea să ne arate paradisul în oraşul nostru, Zalău.