FOTO. Singur pe lume. Scrumul vieţii unui copil de 13 ani

Scrum. Cam atât a rămas din grajd, după ce s-a mistuit într-un incendiu, împreună cu animalele din el, şi cam tot atât s-a ales până acum şi de viaţa lui Nicuşor, un băiat de 13 ani din satul sălăjean Preoteasa.

Vezi şi:

Casă pentru Nicuşor, un copil bătut de soartă. Campanie umanitară Ora Sălajului

Mama l-a abandonat, tatăl său s-a sinucis

Vezi şi:

FOTO. Faptă bună a jandarmilor sălăjeni. Alimente, haine şi încălţări pentru un copil bătut de soartă

Mama sa l-a abandonat când el avea doar câteva luni, iar tatăl său şi-a pus capăt zilelor în urmă cu câtva săptămâni. Acum e singur pe lume. Cu cei câţiva căţei pe care îi are prin curte, cu pisicile şi cu găinile sale.

Ce ar face Nicuşor dacă ar putea să dea timpul înapoi? Cum ar vrea să-i fie viaţa?

Îşti trece mâna prin păr, parcă îi răsare câte o lacrimă în colţul ochilor, dar îşi revine, fixează cu ochii un punct imaginar de pe cer şi-şi împreună şi-şi strânge palmele în încleştarea lor. “Mai bine decât e acum, să nu se fi întâmplat toate aceste lucruri. Să am o familie. În rest, nu cred că am alte idei despre cum ar fi mai bine”, spune, şoptit, Nicuşor, de parcă ar vorbi la urechea lui Dumnezeu.

Nicuşor se simte jenat de situaţia sa, de parcă el ar fi aranjat aşa lucrurile, nu soarta, şi-şi face probleme despre ce or să zică prietenii şi colegii săi când vor citi articolul. Dar, bărbăteşte, îşi ia inima în dinţi şi încearcă să-şi povestească viaţa de până acum.
“Mi se spune Nicuşor, dar mă cheamă Rad Nicolae Constantin. Nu ştiu clar de unde să încep. Sunt singur… Pentru că la vârsta de 7-9 luni, mama mea m-a lăsat, am rămas numai cu tata”, spune Nicuşor oftând adânc, “tată care de vreo două luni s-a sinucis. Şi, da, sunt singur… Teoretic nu-s singur, trăiesc la un verişor şi o mătuşă”…

Deşi stă la verişorul său, zilnic vine la casa sa natală, poate, aşa cum zice, doar ca să dea la animale, dar dorul care i se citeşte în ochi îl dă de gol.

“Dau la animale şi mai stau pe aici…”, suspină Nicuşor, care, ca să treacă peste moment, îşi înşiră animalele cărora vine să le dea de mâncare zilnic: câini, pisici şi găini.

Casă e un fel de a spune. De fapt, e o singură încăpere, cu toate vraişte, iar pereţii casei, din lut presat -chirpici- parcă stau să se prăbuşească în orice moment sub povara anilor care au trecut peste ei, sub povara ploilor, a ninsorilor şi a vântului care i-au măcinat, dar poate că şi sub greutatea dramei la care au fost martori.

“Aş vrea să-i fac mândri pe cei care m-au ajutat”

Unul dintre visurile lui Nicuşor e să-şi repare şi să-şi întărească ceea ce el numeşte casă.

“Ori ar fi s-o renovez, ori s-o distrug cu totul şi să fac alta. Că aici e frumos”, mai zice el, oftând cu ochii şi cu sufletul.
Dar e bărbat în devenire, bărbatul casei şi ştie că trebuie să privească înainte.

“M-am obişnuit singur, dar m-au ajutat multe persoane şi nu a fost aşa de greu. Aş vrea să-i fac mândri pe cei care m-au ajutat. Încă nu m-am decis ce să fac în viaţă. Aş vrea să fac liceul şi să-mi iau Bacalaureatul. Şcoala merge bine. Engleza îmi place, sportul şi dacă luăm matematica, algebra. Am note bune. Cele mai bune note le am la biologie, chimie, engleză”, mai spune Nicuşor, care se gândeşte, totuşi, să urmeze un liceu economic sau pe cel militar.

Este un elev bun sârguincios, merită să fie ajutat

Dirigintele său, Crăciun Filip, întăreşte spusele lui Nicuşor despre situaţia lui şcolară, când nu-l aude elevul său.
“De învăţat învaţă destul de bine, este un elev sârguincios, mai ales la ce condiţii are. Şi înainte, când a trăit taică-său, îl trimitea la oi, îi dădea de lucru şi am observat că se bazează pe memorie. De multe ori l-am întrebat dacă a citit acasă şi spunea că nu. Dar unele lucruri şi le amintea după cum le-am predat. Aici e de apreciat, la condiţiile care îs, aţi văzut şi dumneavoastră… Am văzut că e pasionat de ştiinţe, îi place să descopere lucruri.

Are memorie, e atent la ore şi reţine. Are note în jur de 8, dar poate mai mult. La şcoală e liniştit, n-a pus niciodată probleme, e sociabil, îi place fotbalul, merge la antrenamente.

Este un elev bun, ar putea să fie salvat educativ. Dar i-ar trebui o căsuţă. Prioritatea lui, soluţia pentru el ar fi să i se facă o casă, să aibă măcar o cameră, o bucătărie, o baie, minumul necesar”, spune dirigintele Crăciun Filip, care, împreună cu fiul său, poliţistul David Filip, sunt cei care se ocupă îndeaproape de soarta lui Nicuşor.

Cuvinte de laudă la adresa lui Nicuşor are şi preotul paroh din Preoteasa, Claudiu Popiţ.
“Când a început să vină la şcoală şi chiar la orele de cateheză, la biserică, am observat că e o minte isteaţă şi dornic de a cunoaşte, de a descoperi lucruri la toate materiile şi arăta dragoste de învăţătură. E cuminte, ascultător, şi faţă de taică-său, cât a fost, şi faţă de maică-sa, ar merita să fie salvat, ajutat. Sunt mulţi copii, cum e şi cazul lui, care n-au şansa de a fi ajutaţi, de a fi cineva în preajma lor, ca să-i lanseze sau să-i salveze când sunt pe marginea prăpsatiei.
Sigur, niciodată nu vom putea suplini lipsa părinţilor, dar cred că fiecare dintre noi putem să-l ajutăm în felul nostru, cum putem fiecare. Prioritate cred că ar fi căsuţa aceea, unde să poată sta”, a spus părintele Claudiu.
Un vecin mai apropiat de casa lui Nicuşor, fostul curator Nicolae Pavel, are şi el numai cuvinte de laudă referitor la Nicuşor.

“Îl ştim de când era mic, tot pe aci a umblat şi noi aşa l-am văzut, că e băiat bun, respectuos, de câte ori a trecut pe aici n-a fost să nu zică ceva, să nu salute. N-am auzit să vorbească cineva rău de el.

E un băiat bun, ar fi şi păcat să nu fie ajutat. Şi primul lucru, dacă s-ar putea, să i se facă un pic de casă, că aşa nu poate fi cum e acum acolo. No, o fost cum o fost.. Ar fi tare bine să poată fi ajutat până creşte mai mare un pic, ca să-şi poată face şi el un pic de gospodărie. Şi să fie ajutat să meargă în continuare la şcoală, că de acolo poate prinde, ceva să iasă ceva din el, să nu se piardă, că e păcat”, mai spune Nicolae Pavel.

Vin Paştile, iar în timp ce colegii şi prietenii săi se vor bucura în sânul familiilor lor, Nicuşor va sărbători cu animăluţele sale. Probabil că singurătatea e şi mai grea în timpul sărbătorilor, mai ales că prietenii şi colegii săi sunt acasă, cu familiile, cu toţi ai lor.
“De Paşti o să fiu pe aici, prin Preoteasa…

De Crăciun am fost cu colinda -că pe aici se mai face obiceiul acesta- şi în rest pe acasă”, sunt cam toate planurile lui Nicuşor pentru Paştile care bat la uşă şi pentru toate sărbătorile mari de peste an. Aşa e singurătatea…

Campanie umanitară Ora Sălajului pentru Nicuşor

Nicuşor rămâne în urmă, pe dealul frumos al colibei sale din Preoteasa, tot singur, cu câinii, pisicile, găinile sale şi cu fantomele care îi bântuie viaţa. Şi cu Dumnezeu, despre care crede că îl va ajuta. E Vinerea Mare şi, asemeni lui Hristos, Nicuşor îşi duce singur crucea până la capăt. Iar speranţa sa e în Dumnezeu şi în puterea voastră, a semenilor săi, care, din puţinul vostru, poate că o să-l puteţi ajuta, măcar să-şi ridice căsuţa la care visează.

Publicaţia Ora Sălajului va demara, în zilele următoare, o campanie umanitară pentru ajutorarea lui Nicuşor, căreia şi el, şi noi, şi cei care îi poartă de grijă, sperăm că îi veţi da curs. Doamne ajută!